Si azi ma gandesc la prietenii cu care am copilarit pe straduta noastra mica dar atit de frumoasa!Din Lahovari din casa cu chirie a d-nei Musetescu cred ca ne-am mutat in casa noua prin 1959-60.Nu imi aduc aminte si nici mama nu mi-a spus niciodata!Parul meu continua sa creasca si carliontii imi invadau fruntea asa de unduios si linistitor!Ce griji aveam noi atunci!Habar nu aveam ca venea toamna si ai mei trebuiau sa cumpere lemne pentru iarna!Nimeni nu stia pe atunci de gaze naturale,sau centrale termice!Lemnele ni le aducea un baietas de pe Vale!Asta era cartierul de pe Valea Targului.E la o aruncatura de bat de mine!Acolo mi-am petrecut cele mai frumoase clipe ale copilariei mele!Vara pe ripele care se pravaleau sub dealul cimitirului,iarna pe ulitele pe care ne lansam cu sania intr-o vitaza ametitoare si poate mortala uneori!
Dar cine se gandea la pericole!Poate un copil sa inteleaga ce este frica sau instinctul de conservare?Niciodata!
Dar sa revin!
Afara ploua trist,toamna asta e cam inlacrimata!ma uit pe fereastra si nu-mi vine sa cred!nici un copil nu tulbura linistea asta bolnava!A! nu, gresesc!in fiecare seara am impresia ca cineva este ciopirtit,injunghiat,!Nu va speriati!nu se intimpla nimic din toate astea.Au scapat niste fiinte numite copii din lagarul de invatatura!Urla cit ii tin bojocii ca sunt liberi!Sunt fericiti ca au scapat de calvarul lor ;scoala.Cata tristete!ce cosmar!
Ma opresc deocamdata.Scoala !ce era pentru noi!O revelatie!
Dascalul care mi-a pus stiloul in mana a fost d-na Ionescu!Minunat om!Oare citi din urlatorii de astazi isi vor aduce aminte de dascalul lor!Niciunul!Pe ei ii intereseaza sa plece cit mai departe de scoala!Dar de ce sa plece pentru ca si in scoala urla!ai impresia ca vine sfarstul lumii!Si totusi aceste fiinte umane se duc la biserica la slujbe.Abia asteapta sa fie vreo sarbatoare ca sa scape de calvarul numit scoala!Si acolo urla dar numai in sufletul lor poate!nu-si permit inca sa fluere in biserica!Poate in viitor1
Valea Targului!cartierul de casute si curti neumblate de betoane!Case simple de oameni simpli!cuminti!Acolo ajungeam mereu trecnd pe linga bisericuta Sf.Ingeri!Nu,nu ne inchinam niciodata!poate ca nici nu vedeam ca acolo este o biserica!era acolo decind lumea!lumea noastra!
De cite ori nu ma trecul prin curtea bisericii ca sa ajung la colega mea de clasa primara Liliana!M-a uitat aproape!Lumea de azi ne face sa uitam copilaria!Ne imbuibam cu realizarile noastre de birou!Ni se urca la cap mandria de a fi functionari de intreprinderi fara nici un rost!Dar cred ca nici nu stiti ce inseamna intreprindere!Firma!SRL!Persoana fizica autorizata!Ce urit suna terminologia asta bolnava de "dreapta"
Erau 3 frati ei !Nu a mai ramas decat Liliana!ursuza,trista,fara a mai schita nici un gest de salut atunci cind ne petrecem pe strazile prafuite ale comunei noastre municipale!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu