miercuri, 29 decembrie 2010
joi, 23 decembrie 2010
IUBIRE
Te pazesc si astept sa te trezesti din somnul tau linistit si pur
Ma gandesc la anii trecuti peste noi.Ne-am iubit din prima clipa.Am visat sa fim impreuna de cand ne-am nascut.Si am cautat sa venim unul spre altul din primii pasi facuti pe acest pamant.Intr-o zi ne-am intilnit.Eram unul in fata celuilalt in fata unei usi deschise.Se deschisese in sfarsit poarta dragostei noastre.Dar am evitat sa ne aruncam unul in bratele celuilalt.Nu era inca timpul.Trebuia sa se faca ora de miazanoapte.Trebuia sa treaca luna de centrul cerului intunecat.Trebuia sa fie un nou inceput.Pentru amandoi.Si ne-am imbratisat asa de tare ca am ramas fara suflare.
Apoi am suflat dragoste peste pantecele tau atat de lin cum e graul abia incoltit intr-un inceput de toamna tarzie.
Si ai luat suflarea mea indragostita ca pe o binecuvantare si alinare.Si s-a facut noapte si s-a facut zi si s-a nascut fiul nostru prim nascut.
Iani.Cel mai frumos copilas al lumii noastre.Dar ce se intimpla!suna telefonul si draga mea plange.Se sufoca de durere.Era la bunul plac al pediatrului apocalipsei.Nu.Nu aveti nici un drept sa-l acuzati pe fiul meu de nedorinta de a sta pe lumea asta.Il luam noi sub obladuirea noastra de suflete pereche.Si nu aveti nici o putere asupra noastra.Dragostea a invins.Pe o iarna cumplita atunci sangele meu s-a unit cu sangele lui nou nascut.Si s-a facut lumina.Si soarele a rasarit inca odata.Acum e al nostru si nu ni-l poate lua nimeni.
Iubirea noastra s-a reimplinit pe meleaguri zeesti.Dumnezeesti.Si a fost noapte si a fost zi si suflarea noastra a dat lumii au alt suflet nepereche.Hristo.Elen si etern.Acum stam insingurati si fericiti.Ei sunt zeii nostri.Fiii nostri
Si eu te iubesc in fata usii deschise de acum 24 de ani.Ma uit la tine cum dormi linistita si pura.Si te doresc ca-n prima zi.E zi frumoasa si asa va ramane pana la adanca noapte ce va sa vina.Nu te supara ca plang.Au trecut anii peste noi ca ploaia de vara.
ZAPADA TRECATOARE
S-A DUS ZAPADA ALBA
PURA
ACUM NE UITAM LA CER CU DOR DE GER
DAR DUMNEZEU NE-A UITAT ASA
DEZAPEZITI.
SI NOI VEDEM INGERUL ZBURAND
AIEVEA
PENTRU PRIMA DATA
DAR NE PLACE SA CREDEM CA ESTE UN PRIETEN AL NOSTRU
CARE VREA SA NE TREZEASCA
DIN CRACIUNUL NOSTRU
MONSTRUOS DE IMPORCIT
A CAZUT URAT DE TOT PE BANCA
UNUI IMBUIBAT
SI S-A ELIBERAT
SI NOI CONTINUAM
SA NE INDOBITOCIM
SI SA SPERAM
CA INGERUL CAZUT
SE VA RIDICA TEAFAR SI VA STRIGA INCA ODATA
SUNT LIBER!
PURA
ACUM NE UITAM LA CER CU DOR DE GER
DAR DUMNEZEU NE-A UITAT ASA
DEZAPEZITI.
SI NOI VEDEM INGERUL ZBURAND
AIEVEA
PENTRU PRIMA DATA
DAR NE PLACE SA CREDEM CA ESTE UN PRIETEN AL NOSTRU
CARE VREA SA NE TREZEASCA
DIN CRACIUNUL NOSTRU
MONSTRUOS DE IMPORCIT
A CAZUT URAT DE TOT PE BANCA
UNUI IMBUIBAT
SI S-A ELIBERAT
SI NOI CONTINUAM
SA NE INDOBITOCIM
SI SA SPERAM
CA INGERUL CAZUT
SE VA RIDICA TEAFAR SI VA STRIGA INCA ODATA
SUNT LIBER!
joi, 16 decembrie 2010
MI-E DOR!
Mi-e dor de sanius.Minune a copilariei mele.
Dimineata cu ochii carpiti de somn strigam peste gard
Mergem?
Vino pina la noi sa mananci ceva si plecam
Atunci nu era nici o problema sa fim cat mai apropiati noi prietenii de pe strada.
Ma imbracam urgent.Nici nu kai mancam acasa sau luam o paine in mana cu magiun si fugi pe usa.
Sania era in curte.Talpicile erau ruginite de nealunecare de o primavara si o vara si o toamna.Hm!aveam o bucata de ceara cu care ungeam talpicile si cu glasspapier.Se ducea rugina insa pina ajungeam la prietenii mei.
Si era un ger de crapau pietrele.
Numai noi nu aveam nici o problema.Poate ca obraji ne erau rosii ca racu fiert.De cele mai multe ori luam si patinele cu mine!Ce patine aveam.Erau separate de bocanci.Erau dotate cu niste cleme pe care trebuiam sa le prindem cu ocheie speciala de bocanc.E ,aici era mare problema!Cheia se strica mereu sau se strica sistemul de prindere al patinei.Eram mereu cu un pas in urma celorlalti pentru ca niciodata nu reuseam sa-mi prind patinele odata pentru totdeauna!
Dar aste e.Nu era nici o problema.Poate numai dorinta mea de a le arunca in rau era foarte mare!
E pana la urma reuseam sa ne urnim spre partie.Ce partie aveam.Pentru noi era uriase .Kilometri de partie.Era o strada pe Valea Targului cum ii spuneam noi zonei din spatele bisericii sf.ingeri.Cata bucurie era pe noi sa ne lansam pe strada care cobora spre vale.Prindeam viteza uluitoare in cativa metri.Treceam peste podul de scanduri care era peste paraul doamnei.Odata insa n-am mai trecut.Eram ca de obicei cu patinele fixate cat de cat bine.Apropo,noi cei cu patine eram un fel de sefi de clan.Noi conduceam saniile si toti ceilalti ne admirau curajul.Ce mandri eram!
Dar sa revenim.Deci ma sui eu mandru nevoie mare.Eram singur pentru ca grosul gastii era deja pe partia cea mare de dincolo de rau!Si imi dau drumul.Atat imi mai aduc aminte.Pod rupt cu o gaura mare pe traseul meu,patina imi agata gaura si eu raman si sania trece.Peste mine.Cred ca erau vreo 6-7 uluci numarate constiincios de nasul meu.Nu mai stiu mare lucru.Eram nauc si cumplit de acoperit de toti prietenii mei de pe partie care incercau sa imi opreasca sangerarea din nasul meu spart.
Dimineata cu ochii carpiti de somn strigam peste gard
Mergem?
Vino pina la noi sa mananci ceva si plecam
Atunci nu era nici o problema sa fim cat mai apropiati noi prietenii de pe strada.
Ma imbracam urgent.Nici nu kai mancam acasa sau luam o paine in mana cu magiun si fugi pe usa.
Sania era in curte.Talpicile erau ruginite de nealunecare de o primavara si o vara si o toamna.Hm!aveam o bucata de ceara cu care ungeam talpicile si cu glasspapier.Se ducea rugina insa pina ajungeam la prietenii mei.
Si era un ger de crapau pietrele.
Numai noi nu aveam nici o problema.Poate ca obraji ne erau rosii ca racu fiert.De cele mai multe ori luam si patinele cu mine!Ce patine aveam.Erau separate de bocanci.Erau dotate cu niste cleme pe care trebuiam sa le prindem cu ocheie speciala de bocanc.E ,aici era mare problema!Cheia se strica mereu sau se strica sistemul de prindere al patinei.Eram mereu cu un pas in urma celorlalti pentru ca niciodata nu reuseam sa-mi prind patinele odata pentru totdeauna!
Dar aste e.Nu era nici o problema.Poate numai dorinta mea de a le arunca in rau era foarte mare!
E pana la urma reuseam sa ne urnim spre partie.Ce partie aveam.Pentru noi era uriase .Kilometri de partie.Era o strada pe Valea Targului cum ii spuneam noi zonei din spatele bisericii sf.ingeri.Cata bucurie era pe noi sa ne lansam pe strada care cobora spre vale.Prindeam viteza uluitoare in cativa metri.Treceam peste podul de scanduri care era peste paraul doamnei.Odata insa n-am mai trecut.Eram ca de obicei cu patinele fixate cat de cat bine.Apropo,noi cei cu patine eram un fel de sefi de clan.Noi conduceam saniile si toti ceilalti ne admirau curajul.Ce mandri eram!
Dar sa revenim.Deci ma sui eu mandru nevoie mare.Eram singur pentru ca grosul gastii era deja pe partia cea mare de dincolo de rau!Si imi dau drumul.Atat imi mai aduc aminte.Pod rupt cu o gaura mare pe traseul meu,patina imi agata gaura si eu raman si sania trece.Peste mine.Cred ca erau vreo 6-7 uluci numarate constiincios de nasul meu.Nu mai stiu mare lucru.Eram nauc si cumplit de acoperit de toti prietenii mei de pe partie care incercau sa imi opreasca sangerarea din nasul meu spart.
ANUL NOU!
Se innoieste anul vechi.
Ne despartim de inca treisute
saizecisi cinci de zile
si ne bucuram.Avem impresia ca ne nastem inca o data si inca odata
dar Dumnezeu ne ia cu fiecare an trecut
un ochi din zaua plasei noastre
in care ne prindem cand ne nastem
O plasa plina de viitor,
de speranta
de care habar nu avem
Mai tarziu ne-o creem noi singuri
asa cum vrem
Speranta!
Dumnezeu stie mai bine decat noi
ce ne lasa in plasa
Ochiurile sunt largi
pline de optimism
dar prin care putem aluneca
Foarte usor
dar ne ingrijim,ne doftoricim
ne iubim cat putem
pana uitam de noi.
Si asa ajungem sa vedem
ca plasa noastra s-a uscat
ochiurile ei
sunt rupte
Dumnezeu mai coase cateodata
cate un ochi si ne tine
In viata
Acum suntem bine Doamne!
Nu mai avem nevoie de
plasa ta
Avem tot ce ne trebuie
mai putin
Anul care tocmai a plecat
Ne despartim de inca treisute
saizecisi cinci de zile
si ne bucuram.Avem impresia ca ne nastem inca o data si inca odata
dar Dumnezeu ne ia cu fiecare an trecut
un ochi din zaua plasei noastre
in care ne prindem cand ne nastem
O plasa plina de viitor,
de speranta
de care habar nu avem
Mai tarziu ne-o creem noi singuri
asa cum vrem
Speranta!
Dumnezeu stie mai bine decat noi
ce ne lasa in plasa
Ochiurile sunt largi
pline de optimism
dar prin care putem aluneca
Foarte usor
dar ne ingrijim,ne doftoricim
ne iubim cat putem
pana uitam de noi.
Si asa ajungem sa vedem
ca plasa noastra s-a uscat
ochiurile ei
sunt rupte
Dumnezeu mai coase cateodata
cate un ochi si ne tine
In viata
Acum suntem bine Doamne!
Nu mai avem nevoie de
plasa ta
Avem tot ce ne trebuie
mai putin
Anul care tocmai a plecat
DA
SPUNEM DA IUBIRII
SPUNEM DA FEMEII MAMA
SPUNEM DA NATURII
SPUNEM DA ROCK END ROLL
ETNIEI NOASTRE SPUNEM DA
COPIILOR CU NASUL INGHETAT
SPUNEM DA
NU ETNO-BOTANICELOR
NU MANELEI
NU HEROINEI
NU ALCOOLULUI
NU FUMATULUI
NU PROSTIEI
NU PRIMARULUI ADORMIT
NU MAXI TAXI FARA ROTI SI FARA CENTURI
NU SARDELELOR CE UMPLU AUTOBUZELE
FARA FERESTRE!
SPUNEM DA FEMEII MAMA
SPUNEM DA NATURII
SPUNEM DA ROCK END ROLL
ETNIEI NOASTRE SPUNEM DA
COPIILOR CU NASUL INGHETAT
SPUNEM DA
NU ETNO-BOTANICELOR
NU MANELEI
NU HEROINEI
NU ALCOOLULUI
NU FUMATULUI
NU PROSTIEI
NU PRIMARULUI ADORMIT
NU MAXI TAXI FARA ROTI SI FARA CENTURI
NU SARDELELOR CE UMPLU AUTOBUZELE
FARA FERESTRE!
marți, 14 decembrie 2010
FARA MINTE
Ma uit la strada alba de prea mult nins
au trecut drumarii
magarii
sa dea zapada la oparte
cu ce drept taiati elanul naturii
cu sarea voastra neagra romaneasca
Va place strada sa fie neagra plina de noroi
plina de praf
In ochii nostri intra acest praf
tusim si tuberculozim
in fiecare zi cu praful vostru de aruncat
pe case si pe flori
nu-i asa ca munciti voi de prea multa lene
va e frica sa va sculati in zori sa nu fie iar murdara strada de zapada imaculata
va e frica sa nu cumva sa fie acoperita
definitiv
mizeria pe care o aveti in suflete
decand v-ati nascut
Puturosi ai neamului de barbari
au trecut drumarii
magarii
sa dea zapada la oparte
cu ce drept taiati elanul naturii
cu sarea voastra neagra romaneasca
Va place strada sa fie neagra plina de noroi
plina de praf
In ochii nostri intra acest praf
tusim si tuberculozim
in fiecare zi cu praful vostru de aruncat
pe case si pe flori
nu-i asa ca munciti voi de prea multa lene
va e frica sa va sculati in zori sa nu fie iar murdara strada de zapada imaculata
va e frica sa nu cumva sa fie acoperita
definitiv
mizeria pe care o aveti in suflete
decand v-ati nascut
Puturosi ai neamului de barbari
luni, 13 decembrie 2010
Dumnezeul meu de zeu ce esti
imi esti ca un paraleu
prea sfantul e
luat de vantul
de apus
si a spus ca e
dus
pre mana lui de mus'
Iar sfanta mana dreapta a lui
nu stie ce face
stanga lui de drac!
Cititori in stele
nu va mai strambati de atata rele
El face ce stie
maraie
gafaie
si zace la dreapta tatalui
Lui
si zice aleluia de mila
altuia
imi esti ca un paraleu
prea sfantul e
luat de vantul
de apus
si a spus ca e
dus
pre mana lui de mus'
Iar sfanta mana dreapta a lui
nu stie ce face
stanga lui de drac!
Cititori in stele
nu va mai strambati de atata rele
El face ce stie
maraie
gafaie
si zace la dreapta tatalui
Lui
si zice aleluia de mila
altuia
AMORTIRE
Trec agale pe langa cel
care tocmai iese cu sacosa plina de imbucaturi ambalate in tricolorul celei tari
Amaritul se uita la mine si scuipa doua vorbe de ocara intr-o doara
Ce te doare!intreb cu mila si tandrete.
Ma doare ca tu ai ceva ce eu nu am.
Ai neobrazarea sa vorbesti in gura mare de cei pe care ii iubesc eu si ii votez din toata inima
Nu e voie?intreb speriat de culoarea lui portocalie de cardiac decompensat
Eu sunt prezentul si viitorul tau
imi spune ragaind a putred
Si eu ce sunt?intreb speriat si ingandurat
Tu esti trecutul trist de bogat al acestui neam.
Bogat in cultura,in scoli bune ,in istorie mandra.Nu mai ai nici un haz.Gata
Dar istoria noastra e si a ta
Tu ce ai facut cand erai ca mine ?il intreb
eram scribalau.contopist.turnator.
Si acum ce faci?
de ce ai atata ura fata de mine?
pentru ca tu ai fost cel pe care il param la cei ce cu mandrie conduc acum firma asta mandra!
Si nu ti-au facut nimic.Nici macar nu ai fost scos pe strada sa fi lovit cu pietre de prietenii mei.
Cine sunt cei care iti sunt prieteni?
pai cei pe care ii vezi in fiecare zi trecand pe langa tine.Tristi,ingandurati,cei care nu mai stiu sa rada.cei care au luat totul pe gratis de la tine care muncesti ca prostul!
Pai de ce vrei sa ma arunci la gunoiul istoriei?
Acum e randul nostru
care tocmai iese cu sacosa plina de imbucaturi ambalate in tricolorul celei tari
Amaritul se uita la mine si scuipa doua vorbe de ocara intr-o doara
Ce te doare!intreb cu mila si tandrete.
Ma doare ca tu ai ceva ce eu nu am.
Ai neobrazarea sa vorbesti in gura mare de cei pe care ii iubesc eu si ii votez din toata inima
Nu e voie?intreb speriat de culoarea lui portocalie de cardiac decompensat
Eu sunt prezentul si viitorul tau
imi spune ragaind a putred
Si eu ce sunt?intreb speriat si ingandurat
Tu esti trecutul trist de bogat al acestui neam.
Bogat in cultura,in scoli bune ,in istorie mandra.Nu mai ai nici un haz.Gata
Dar istoria noastra e si a ta
Tu ce ai facut cand erai ca mine ?il intreb
eram scribalau.contopist.turnator.
Si acum ce faci?
de ce ai atata ura fata de mine?
pentru ca tu ai fost cel pe care il param la cei ce cu mandrie conduc acum firma asta mandra!
Si nu ti-au facut nimic.Nici macar nu ai fost scos pe strada sa fi lovit cu pietre de prietenii mei.
Cine sunt cei care iti sunt prieteni?
pai cei pe care ii vezi in fiecare zi trecand pe langa tine.Tristi,ingandurati,cei care nu mai stiu sa rada.cei care au luat totul pe gratis de la tine care muncesti ca prostul!
Pai de ce vrei sa ma arunci la gunoiul istoriei?
Acum e randul nostru
duminică, 12 decembrie 2010
Roboti
Dimineata daca te duci sa-ti adapi
Nevoia de burdihan
nu ai loc de mancatorii de aluat
in zama de porumb uscat
Sunt robotii nascuti acum 20 de ani
Din zbierete de libertate furata de ei insisi
Sunt liberi de atata asuprire
ca isi asupresc sufletul pierdut
Roboti cu articulatiile ruginite
fete palide de prea mult stat la coada flamanzilor
la coada dupa o paine rece si amara sau pufoaica portocalie
Imbuibatii de dincolo de sticla se uita la ei
Si spun in cor de ragusiti astia sunt robotii ,ei sunt robotii fericiti.
Cocosati,cu ochii in cautare de dusman in cel mai aproape de el
Nu poti sa-i deranjezi cu pasul tau domol
trebuie sa alergi,prin gropi,gunoaie,caini turbati
sa nu te ajunga din urma
roboti colorati cu burti de aluat
Roboti hidosi,mincinosi..Tigani
Acum avem burti care urca ca Everestul pe orizontala
Burti ce sunt sprijinite pe bombeuri de 1 metru liniar
de lac.Lac de peturi dezgolite,puturoase
tigani numai buni de presedinti,primari,ministri.
Robotii isi fac treaba constiiciosi
ei voteaza mereu ceea ce trebuie
si se inchid apoi in carapacea lor de taratoare
monitorizati de dupa o sticla de wiskey
Nu ii mai poate strica nimeni
sunt stricati deja
uzati
pusi pe traiectorie
definitiva
de nepasare
Nevoia de burdihan
nu ai loc de mancatorii de aluat
in zama de porumb uscat
Sunt robotii nascuti acum 20 de ani
Din zbierete de libertate furata de ei insisi
Sunt liberi de atata asuprire
ca isi asupresc sufletul pierdut
Roboti cu articulatiile ruginite
fete palide de prea mult stat la coada flamanzilor
la coada dupa o paine rece si amara sau pufoaica portocalie
Imbuibatii de dincolo de sticla se uita la ei
Si spun in cor de ragusiti astia sunt robotii ,ei sunt robotii fericiti.
Cocosati,cu ochii in cautare de dusman in cel mai aproape de el
Nu poti sa-i deranjezi cu pasul tau domol
trebuie sa alergi,prin gropi,gunoaie,caini turbati
sa nu te ajunga din urma
roboti colorati cu burti de aluat
Roboti hidosi,mincinosi..Tigani
Acum avem burti care urca ca Everestul pe orizontala
Burti ce sunt sprijinite pe bombeuri de 1 metru liniar
de lac.Lac de peturi dezgolite,puturoase
tigani numai buni de presedinti,primari,ministri.
Robotii isi fac treaba constiiciosi
ei voteaza mereu ceea ce trebuie
si se inchid apoi in carapacea lor de taratoare
monitorizati de dupa o sticla de wiskey
Nu ii mai poate strica nimeni
sunt stricati deja
uzati
pusi pe traiectorie
definitiva
de nepasare
vineri, 10 decembrie 2010
CAINI VAGABONZI
Pe strazile pustii si luminate chior
Se strecoara o javra comunitara
cocalara
Cat de crestini am devenit ca ii lasam asa sa moara!
dar le mai dam cite-o felie goala
din painea noastra oraseana!
Ma uit la ochii lor blajini
de fiinta comunitara
asa ne place noua sa le spunem
Noi nu mai avem caini,nu mai avem steagul nostru tricolor
Avem in primul rand albastru de NATO cu crucea aproape incirligata
fara colturi clare
Cainii nostri au covrigi in coada
uscati cu mucegai
Se strecoara o javra comunitara
cocalara
Cat de crestini am devenit ca ii lasam asa sa moara!
dar le mai dam cite-o felie goala
din painea noastra oraseana!
Ma uit la ochii lor blajini
de fiinta comunitara
asa ne place noua sa le spunem
Noi nu mai avem caini,nu mai avem steagul nostru tricolor
Avem in primul rand albastru de NATO cu crucea aproape incirligata
fara colturi clare
Cainii nostri au covrigi in coada
uscati cu mucegai
joi, 9 decembrie 2010
GARA SECULARA
Pe malul abrupt de ciment al Argesului se afla o cladire in paraginire.Cata marginire in treaba celor ce trebaluiesc fara rost pe sinele de cale dreapta si ruginita.Nu mai circula nimeni pe calea ferata!E ferecata si uitata.E gara seculara ce sta sa dispara.Si cei ce odata se duceau la gara au plecat.Au uitat de tren.Trenul nu mai exista pentru nimeni.Se termina brusc calea ferata.
Orasul avea doua gari.
Gara mare si gara mica.Odata aici nu intorcea trenul ci mergea mai departe.In munti la cumpana.
La cumpana apelor Fagarasului.Acolo mergea trenutul fara cai.Si la gara asta mare era si un depou.Unic in felul lui.Aici dormeau locomotivele peste noapte.Era un pod rulant,circular pe care impegatul il rotea cu o manivela ca sa se urce locomotiva pe el.Cata frumusete era in aburul locomotivei.Si cata bucurie aveam cand plecam si aveam capul afara pe geam si imi intra funingine in ochi!
Mami,tipam eu din plamanii mei de domn Goe,mi-a intrat fum in ochi.
Mi-a intrat si acolo a ramas!fumul in ochi e acolo pina la terminare!
La gara mergeam si ma jucam cu copiii sefului de gara.
Era singurul sef pe care il cunosteam.Acum cunosc foarte multi.Inclusiv eu sunt sef.Asa striga toti pe strada care trece pe langa gara uitata.Pe o strada dezgropata,necurata.
Gara mea este atat de frumoasa ca doare.Pe multi ii doare in cotul lor de riu fara albie,fara amonte si fara aval.
Gara mea se vede de pe deal.Este dealul copilariei mele,ale copiilor din Marina,cartier marginas al orasului.Orasul asta este mai marginas decat cartierul Marina.Orasul asta si-a uitat gara care se vede de pe deal.Ma uit la gara mea si nu-mi vine sa cred ca cineva a spus ca trebuie inchisa calea ferata de prea pustie ce este.Pai eu spun sa inchidem si dealul de prea gol ce este de copaci,de vite,de oi,de fluturi,de flori de deal!
Sa inchidem si albia raului ce da trist numele orasului meu.Riu caruie ii lipseste albia.Ii lipseste amontele,avalul.Sa inchidem si orasul.Duce lipsa de voievozi.Nu mai e oras de curteNu mai avem nevoie de voievozi.Ei trebuie facuti sfinti.Toti.Ei nu au fost oameni ca noi.Nu au preacurvit.Ei numai au domnit peste saracimea curtii.Ei au pedepsit cu sfintenie,au asuprit pe cei napastuiti,ca la urma sa fie fete de inchinaciune.
Ce mai ramane?O gara fara sine si fara de tren.O trecere de cale ferata cu bariera fara de cale!
Orasul avea doua gari.
Gara mare si gara mica.Odata aici nu intorcea trenul ci mergea mai departe.In munti la cumpana.
La cumpana apelor Fagarasului.Acolo mergea trenutul fara cai.Si la gara asta mare era si un depou.Unic in felul lui.Aici dormeau locomotivele peste noapte.Era un pod rulant,circular pe care impegatul il rotea cu o manivela ca sa se urce locomotiva pe el.Cata frumusete era in aburul locomotivei.Si cata bucurie aveam cand plecam si aveam capul afara pe geam si imi intra funingine in ochi!
Mami,tipam eu din plamanii mei de domn Goe,mi-a intrat fum in ochi.
Mi-a intrat si acolo a ramas!fumul in ochi e acolo pina la terminare!
La gara mergeam si ma jucam cu copiii sefului de gara.
Era singurul sef pe care il cunosteam.Acum cunosc foarte multi.Inclusiv eu sunt sef.Asa striga toti pe strada care trece pe langa gara uitata.Pe o strada dezgropata,necurata.
Gara mea este atat de frumoasa ca doare.Pe multi ii doare in cotul lor de riu fara albie,fara amonte si fara aval.
Gara mea se vede de pe deal.Este dealul copilariei mele,ale copiilor din Marina,cartier marginas al orasului.Orasul asta este mai marginas decat cartierul Marina.Orasul asta si-a uitat gara care se vede de pe deal.Ma uit la gara mea si nu-mi vine sa cred ca cineva a spus ca trebuie inchisa calea ferata de prea pustie ce este.Pai eu spun sa inchidem si dealul de prea gol ce este de copaci,de vite,de oi,de fluturi,de flori de deal!
Sa inchidem si albia raului ce da trist numele orasului meu.Riu caruie ii lipseste albia.Ii lipseste amontele,avalul.Sa inchidem si orasul.Duce lipsa de voievozi.Nu mai e oras de curteNu mai avem nevoie de voievozi.Ei trebuie facuti sfinti.Toti.Ei nu au fost oameni ca noi.Nu au preacurvit.Ei numai au domnit peste saracimea curtii.Ei au pedepsit cu sfintenie,au asuprit pe cei napastuiti,ca la urma sa fie fete de inchinaciune.
Ce mai ramane?O gara fara sine si fara de tren.O trecere de cale ferata cu bariera fara de cale!
SUBSEMNATUL
Aseara m-am suparat rau pe primarul neorasului de curte de pe raul bagat in zale.Am lasat eu acolo sa creasca niste copacei pe aleea aia rau luminata, ca nici eu nu o vad,si ei ce fac ?se usuca si se descopacesc.Am suflat un pic mai tare ca sa curat un pic coroanele lor uscate de mine,de bratele lor uscate de netaiere si neingrijire.Dar ce credeti?Nimeni nu m-a ajutat ba din contra mi-au pus bete in roate.Unii se rugau la mine sa nu mai suflu ca nu-i las sa doarma.Altii m-au vorbit un pic de rau ca daca le stric acoperamantele de tabla.
Hm!Cred ca degeaba am curatat eu de crengute copaceii mei.Poate vreo fumatoare si puturoasa unealta a lor sa calce nepasatoare peste crengute si sa se mire cat de tare am suflat eu aseara!Atat.Si neprimarul va poposi la neprimarie si va mai bea o ceasca amara de bani pentru puturoasa lui argintie!
Am plecat acum dar promit sa ma intorc si sa raspopesc pe cei care ma postesc in mod prostesc!
Dau cu subsemnatul
si
Semnez
Dumnezeul vost far de rost!
Hm!Cred ca degeaba am curatat eu de crengute copaceii mei.Poate vreo fumatoare si puturoasa unealta a lor sa calce nepasatoare peste crengute si sa se mire cat de tare am suflat eu aseara!Atat.Si neprimarul va poposi la neprimarie si va mai bea o ceasca amara de bani pentru puturoasa lui argintie!
Am plecat acum dar promit sa ma intorc si sa raspopesc pe cei care ma postesc in mod prostesc!
Dau cu subsemnatul
si
Semnez
Dumnezeul vost far de rost!
Ce iarna si asta !Nu tu zapada si mai e si cald pe de-asupra.dar avem un cod galben pe toata tara.cica va ninge si va bate vantul asa de tare ca ne va lua pe sus si ne va duce departe intr-o alta lume mai buna.
Stau si incerc sa ma conectez la timpurile care vin.Avem sarbatori cu flori de nea si dalbe.
C e flori ce dalbe.Numai nori de neploaie si ceva adieri de nevant!
Nu cred ca avem vreo sansa, mai ales ca ne si dorim neiarna!
Ne place cind e cald prea cald sau necald.Ce bine cand soare dogoare.Ne doare in cotul dunarii ce curge nelinistita la valea iasului!
Stau si incerc sa ma conectez la timpurile care vin.Avem sarbatori cu flori de nea si dalbe.
C e flori ce dalbe.Numai nori de neploaie si ceva adieri de nevant!
Nu cred ca avem vreo sansa, mai ales ca ne si dorim neiarna!
Ne place cind e cald prea cald sau necald.Ce bine cand soare dogoare.Ne doare in cotul dunarii ce curge nelinistita la valea iasului!
miercuri, 8 decembrie 2010
MUTENIE
LUME MULTA
MUTA TUTA
UITA SA SE UITE
LA CE LUMEA SLUTA
MUTA!
MUTA DE PE AZI PE MAINE
FELIILE DE PAINE
FARA SA ASUDE
FARA SA SE UDE
LUMEA ASTA MOALE
CIT MAI ARE
PANA MOARE!
DOMN PRIMAR SE DA DEADURA
SE DA PE DERDELUS
FAR DE ZAPADA
DOAR PE RUMEGUS
PE STRADA CURG SIROAIE
DE GUNOAIE
DOMN PRIMAR E SUS PE SANIE
PE O PIRTIE STRANIE
MUTA TUTA
UITA SA SE UITE
LA CE LUMEA SLUTA
MUTA!
MUTA DE PE AZI PE MAINE
FELIILE DE PAINE
FARA SA ASUDE
FARA SA SE UDE
LUMEA ASTA MOALE
CIT MAI ARE
PANA MOARE!
DOMN PRIMAR SE DA DEADURA
SE DA PE DERDELUS
FAR DE ZAPADA
DOAR PE RUMEGUS
PE STRADA CURG SIROAIE
DE GUNOAIE
DOMN PRIMAR E SUS PE SANIE
PE O PIRTIE STRANIE
marți, 7 decembrie 2010
SARBATOARE
Amariti,tiriti in groapa
de gunoi a lumii
sunt fericiti de amarata de viata ce o duc
Dar se inchina cei saraci cu duhul
la duhul lor!
sunt saraci de duh
dar duhnesc a duhoare mare
de gunoi a lumii
sunt fericiti de amarata de viata ce o duc
Dar se inchina cei saraci cu duhul
la duhul lor!
sunt saraci de duh
dar duhnesc a duhoare mare
luni, 6 decembrie 2010
SARBATOARE 2
copiii sunt la bal
se scalda in hambar!
nu le mai pasa de mosneag
ei vor sa pasca linistiti
pe pajistea uscata.
sunt unii fara par,
iesiti din auswitz
fara carne
sunt palizi si tremura de frig
dar tatal lor le cumpara cu drag
un ceas de mana
sa poata face fericiti
o cale-ntoarsa la apus.
La rasarit soarele uita sa
Apara
s-a saturat de prea plin de prosti!
se scalda in hambar!
nu le mai pasa de mosneag
ei vor sa pasca linistiti
pe pajistea uscata.
sunt unii fara par,
iesiti din auswitz
fara carne
sunt palizi si tremura de frig
dar tatal lor le cumpara cu drag
un ceas de mana
sa poata face fericiti
o cale-ntoarsa la apus.
La rasarit soarele uita sa
Apara
s-a saturat de prea plin de prosti!
A venit mosul NICK!
nu cred ca picii azi se bucura
ei urla de le zboara corzile
se uita tamp la mine si arunca
cu placere o cutie
Goala.
Se bucura parintii si se roaga
mos Nick sa vina sa aduca
corzi vocale noi
sa urle picii cit bojocii!
afara de cald se uita astrul
si uita ceru'ca e iarna
dar vine mos Nick
cu sacul gol
picii nu-l mai vor!
ei urla de le zboara corzile
se uita tamp la mine si arunca
cu placere o cutie
Goala.
Se bucura parintii si se roaga
mos Nick sa vina sa aduca
corzi vocale noi
sa urle picii cit bojocii!
afara de cald se uita astrul
si uita ceru'ca e iarna
dar vine mos Nick
cu sacul gol
picii nu-l mai vor!
SARBATORI1
Cata fericire pe cei morti
de mult si de departe
ma uit si nu cred
ca mai este vreo speranta
de tristete!
suntem asa de fericiti
ca plangem pe umerii
tuturor mosilor stramosilor!
scalambaieli de prea umflati!
cocosati de prea mancare
recita idiotii despre vagi
craci,
recita crestinii de prea BINE!
cata mizericordie mizerabila
dar ne e bine de prea rau!
de mult si de departe
ma uit si nu cred
ca mai este vreo speranta
de tristete!
suntem asa de fericiti
ca plangem pe umerii
tuturor mosilor stramosilor!
scalambaieli de prea umflati!
cocosati de prea mancare
recita idiotii despre vagi
craci,
recita crestinii de prea BINE!
cata mizericordie mizerabila
dar ne e bine de prea rau!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)