joi, 16 decembrie 2010

MI-E DOR!

Mi-e dor de sanius.Minune a copilariei mele.
Dimineata cu ochii carpiti de somn strigam peste gard
Mergem?
Vino pina la noi sa mananci ceva si plecam
Atunci nu era nici o problema sa fim cat mai apropiati noi prietenii de pe strada.
Ma imbracam urgent.Nici nu kai mancam acasa sau luam o paine in mana cu magiun si fugi pe usa.
Sania era in curte.Talpicile erau ruginite de nealunecare de o primavara si o vara si o toamna.Hm!aveam o bucata de ceara cu care ungeam talpicile si cu glasspapier.Se ducea rugina insa pina ajungeam la prietenii mei.
Si era un ger de crapau pietrele.
Numai noi nu aveam nici o problema.Poate ca obraji ne erau rosii ca racu fiert.De cele mai multe ori luam si patinele cu mine!Ce patine aveam.Erau separate de bocanci.Erau dotate cu niste cleme pe care trebuiam sa le prindem cu ocheie speciala de bocanc.E ,aici era mare problema!Cheia se strica mereu sau se strica sistemul de prindere al patinei.Eram mereu cu un pas in urma celorlalti pentru ca niciodata nu reuseam sa-mi prind patinele odata pentru totdeauna!
Dar aste e.Nu era nici o problema.Poate numai dorinta mea de a le arunca in rau era foarte mare!
E pana la urma reuseam sa ne urnim spre partie.Ce partie aveam.Pentru noi era uriase .Kilometri de partie.Era o strada pe Valea Targului cum ii spuneam noi zonei din spatele bisericii sf.ingeri.Cata bucurie era pe noi sa ne lansam pe strada care cobora spre vale.Prindeam viteza uluitoare in cativa metri.Treceam peste podul de scanduri care era peste paraul doamnei.Odata insa n-am mai trecut.Eram ca de obicei cu patinele fixate cat de cat bine.Apropo,noi cei cu patine eram un fel de sefi de clan.Noi conduceam saniile si toti ceilalti ne admirau curajul.Ce mandri eram!
Dar sa revenim.Deci ma sui eu mandru nevoie mare.Eram singur pentru ca grosul gastii era deja pe partia cea mare de dincolo de rau!Si imi dau drumul.Atat imi mai aduc aminte.Pod rupt cu o gaura mare pe traseul meu,patina imi agata gaura si eu raman si sania trece.Peste mine.Cred ca erau vreo 6-7 uluci numarate constiincios de nasul meu.Nu mai stiu mare lucru.Eram nauc si cumplit de acoperit de toti prietenii mei de pe partie care incercau sa imi opreasca sangerarea din nasul meu spart.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu