sâmbătă, 27 noiembrie 2010

INTIMPLARI DE IARNA

Eram in scoala primara in clasa a II-a sau mai marisor!Nu conteaza.Ceea ce conteaza este ce faceam atunci,in urma cu peste 40 de ani.Hm!au trecut 40 si ceva de ani!aproape jumatate de secol!Cate amintiri,placute toate.Imi aduc aminte ca iarna atunci era foarte frumoasa!habar nu aveam de frig sau ger sau cind ninge sau daca ninge!ceea ce ne interesa pe noi era ca dimineata sa fie strada innametita!si era aproape toata iarna asa!Masini nu erau!Imi aduc aminte ca circula atunci un singur taxi prin oras.Cred ca era POBEDA masina ruseasca!Aveam multe lucruri rusesti atunci!si televizorul era rusesc.Tocmai aparuse televiziunea.Alb negru era si avea cam 2-3 ore de emisie pe zi.Dar noi numai de televizor nu aveam timp.
Deci cel mai frumos anotimp era pentru noi iarna.Cata zapada aveam pe strazi.Curata alba imaculata.Nimeni nu se gandea sa puna rumegus sau sare!Pe starzi parca eram numai noi.Ceilalti cred ca mai ajungeau pe la urgente cu fracturi dar ce ne pasa noua!
Dimineata eram disperat sa ies la joaca.Prietenii mei ma strigau de zor
-Baroane hai cu sania.
Hm!baron.Este porecla pe care nu am suportat-o niciodata!ma certam adesea cu prietenii mei din cauza asta.Nici nu ieseam din casa uneori,chiar daca lacrimam de ciuda.Cauza era un serial tv.Cred ca primul meu serial pe care il urmaream duminica dimineata.
Se numea Capitanul VAL-VARTEJ.Erau acolo niste personaje minunate era vorba de un vas ce calatorea pe marile lumii si la bord erau diferite caractere.Paganel era omul de stiinta care tot timpul dadea explicatii stiintifice la tot ce se intimpla.Capitanul dadea tot timpul ordine de la timona
Si mai era unul care se numea  Münchhausen.Baronul Münchhausen.Era cel mai mare mincinos din lume!deci ati ghicit de ce nu imi placea porecla.Prietenii mei ma faceau mincinos!sau poate pentru ca eram cam grasut si acest  Münchhausen era diform de gras!Minunat de caraghios.

Iarna lu 'Baronu'

Imi reiau amintirile uitate intr-un colt de cer.Imi aduc aminte, mereu cu frica de uitare, de iernile imaculate,nevinovate ale copilariei mele!.Cata zapada era pe vremea mea.Asa spun toti.Este o vreme a npastra mai buna decat vremea lor!Tata imi spunea obsedant ca pe vremea lui el il asculta pe tatal lui orbeste!
"-tu de ce nu faci asta ?"imi spunea.
"-ce sa fac?"ii raspundeam atent fiind la fata ce trecea pe strada cu pletele in vant.
"-sa ma asculti cand iti bat cu pumnul in masa "imi batea el  cu pumnul in masa.
Eu asa imi aduc aminte de el.Cum imi batea cu pumnul in masa mai ales cand eram la masa!Si mancam in familie.
Asa era familia mea!adunata la masa ca sa se bata cu pumnul in ea la pranz de exemplu.
In rest era un baiat bun tatal meu.Ma iubea cred.Nu mi-a aratat prea des ca ma iubeste.Se purta greceste cu mine.Grecii niciodata nu iti arata cat sau daca te iubesc.Din cand in cand iti mai fac cate un cadou;si in greci niciodata sa nu ai incredere mai ales cand iti fac cadouri.Noi suntem greci!
Odata la un Craciun stateam la taifas asteptand sa vine prietenii nostri Lenus si Nelu Ciobanu sa jucam Remmy.Era minunat de zapada afara dar eu trebuia sa ma port atunci ca pe vremurile lui tata.sa ascult tot ce imi spuneau ei.era craciunul si trebuia sa vina prietenii nostri  si dupa aceea daca eram cuminte venea Mos Gerila.Sau mos Craciun.Sau cum vreti sa-i spuneti.Eram cuminte de obicei.Tot timpul am fost cuminte sa nu-l supar pe tata!Si pe Mosul oricum se numea el; afara de momentul in care imi primdeau degetul in usa de la bucatarie!o usa pe care am urat-o toata viata mea.Acolo mi-am strivit degetul cand eram mic si cuminte si asteptam sa vina Mos Gerila!Atunci nu am mai fost cuminte.Am urlat asa de tare ca nu s-a mai jucat remmy la noi in casa.Fusesem neatent.ca in totdeauna.
"-daca nu esti atent asa patesti.ti se striveste degetul in usa"spunea mama jucand in continuare remmy.si mos gerila nu a mai venit atunci.

joi, 25 noiembrie 2010

Popor roman

Copaci uscati vestejiti
cu crengile rupte de trup
De trunchi
Radacinile au iesit
De mult din pamantul protector

Iar frunzele
Cad intr-una
Se usuca si ele de atita lipsa
de Radacini

In padurea asta uscata
animalele au disparut de mult
Nu mai sunt nici furnici!
Au ramas niste cosasi tristi si sparti
Pocniti de atita tristete!

Poporul este la coada
de paine uscata si vestejita
La coada asta
Se da putina viata
si multe oase!

Oase sfintite care apara
Poporul de rele!

Iar deasupra troneaza
Soarele
care este prea stralucitor
sa-l mai iubim!

Popor iubitor de paine
pusa in sacose de plastic
Sau mai bine
Tinuta in mana
deasupra capului
plin de cenusa padurii
uscate si arse

Atata plictiseala
si ura in padurea asta
ca nu mai incape nici
umbra noastra

miercuri, 24 noiembrie 2010

Ce-ti doresc!

Ce-ti doresc eu tie
Dulce Romanie
Tara mea chioreasca
Tara de cocosi!

ce-ti doresc eu tie
manelista trista
un basesc alcoolic
asta iti doresc

Iara elena sa te tie-n poala
ca pe-o pula blega
asta ti-o doresc

Ce-ti doresc eu tie
trista Romanie
cozi la paini uscate
de fete mascate!

Dulce tara tampa
uita-te-n prejur-u-ti
toti asa-ti doresc
sa te duci de-adura
sa nu te opresti

Iar la terminare
tara roma neasca
sa nu te stie nime'
sa uite planetariul ca ai fost vreodat'

dulce roma nie!
asta ti-o doresc

vineri, 12 noiembrie 2010

ERAM UN BOT CU PAR CARLIONTAT

  Era prin mijlocul verii!Mai precis in mijlocul racului sau al cancerului cum ii mai spun unii!Cred ca pe la amiaza.Optisprezecele lui cuptor.Anul?Pai sa tot fie cu vreo jumatate de an inainte de moartea lui Labis!Nu-i asa ca e an important?
Tot atunci incepusera ungurii sa dea in rusi!Nu ati ghicit?1956.Tare as vrea sa-l vedeti pe baiatul meu cel mic,pe Hristo cum era cind s-a nascut ca sa va imaginati cam cum aratam eu pe atunci!Eram identic Hristo.Sau Hristo era identic...eu!Maica-me ma de multe ori avea niste esecuri caraghioase cind vroia sa-mi gaseasca fata.Dr.care m-a scos in lume,Dr.Tanasescu,radea cu gura pina la urechi de Mariuca!Mama mea!Nu stia unde imi e gurita sa imi dea sa sug!Ce vremuri!cam cum era pe atunci nu stiu mare lucru!A,ba da !Tata se chinuia sa termine casa!Casa care a ramas de rosu pina am ajuns eu la scoala!Nu reusea sa o varuiasca.Sau sa puna acoperisul,sau geamurile.Nu mai stiu.Habar nu am de fapt.Locuiam atunci pe str.Lahovari,intr-o casa stil neogrecesc.Ce inseamna asta?pai avea niste coloane dorice pe fatada.Acolo locuiau ai mei cu chirie!La madam Musetescu!Casa este si astazi vis-a-vis de  restaurantul Capra Neagra!S-a schimbat mult de atunci zona dar mia ales casa care nu mai are nimic din frumoasa arhitectura!Tata cred ca a ales aceasta casa special.El fiind grec din mosi-stramosi!
Dar cine era tatal meu?Era nascut la Braila.Din familie de greci.Bunicul meu era din Grecia continentala,mai precis din Karpenisi!in partea de nordvest a Greciei!Munteni si poate la origini greci din Albania!Numele de Fleturis este destul de rar in Grecia si in ziua de astazi!Bunicul era profesor de matematica si fusese trimis in Romania sa se ocupe de coala greaca din Braila!Si apoi Galati.De ce fusese bunicul ales sa vina in Braila nu voi stii niciodata!Aici era o comunitate foarte mare de greci.Biserica greaca din Braila este cea mai mare din Romania!
Trebuie sa amintesc ca am fost in urma cu citva ani in Karpenisi si am gasit ceva urme intr-o comuna de lina acest oras.Arhivele au disparut in urma ocuparii germane a zonei!Promit sa revin sa fac investigatii mai amanuntite!
Grecia imi place asa cum e
Goala,maslinie,mediterana vie
Plina de zei supusi pamantenilor,
Zei fara putere,
dar gelosi pe prometeu!

Grecia imi place asa cum e
albastra,alba ,cu crucea rastignita!
marea-i este lina
de clarul lunii plina!

joi, 11 noiembrie 2010

Continuare

Cicatricea mea cea rozalie!Am reusit sa ma feresc atunci de ai mei !ghiciti cu ce am vindecat-o!cu steagul cel rosu!Am pus peste rana cea adinca cit riul Arges de la piciorul de pod unde ne scaldam,steagul drept pansament!Si am sta asa cu el lipit pina seara cind m-am dus acasa!
Nu-i asa ca eram frumosi atunci?
Acum ma uit pe fereastra cum trec niste copii ai nimanui la scoala nimanui,pe drumul nimanui!cata bucurie pe ei ca nu fac nimic!La scoala nu fac nimic decat urla a pustiu!ca lupii la luna plina!
Copiii din ziua de azi nici nu stiu ce e aia luna plina!
Luna plina cu ce ?cu tuica sau votca!pai lumina n-o vedeti?
Lumina de la soare !La dracu prea mult soare !Prea multa lumina!strica!
In sfirsit!
Deci unde ramasesem!Steagul a ramas asa ani buni.Scoarta de copac rosu !Urma de sange   imi aducea aminte mereu de ce facusem pe gardul din curtea vecina care acum disparuse.disparuserav  si prietenii mei
Se mutasera!Batrana murise de mult.De fapt era moarta inca de cand ne lua pe noi cu bata la spinare!De ce batranii citeodata mor mai repede decit le arata certificatul!Poate ca s-au saturat sa tot ceara la biserica iertarea pacatelor!Poate ca asa suntem la batranete!Traim numai in numele Domnului.
Dar trebuie sa scriu cit mai mai mult de aceasta perioada din viata mea!Cata liniste sufleteasca aveam!
Ne intilneam pe strada inca de dimineata .Mergeam la scoala.Care era la doi pasi de mine!Scoala NR I sau cum ii spun astia acum Carol I.copii voi stiti cine a fost Carol?Tacere de scoala !mormantala!Acolo nu se raspunde la intrebari.Acolo se urla din toti plamanii!copiii in scoli acum tac numai cand merg dimineata la scoala!Nu auzi nimic!crezi ca sunt amortiti dupa o noapte in care viseaza cum urla si apoi sunt ragusiti!
Asta este copilul de azi
Animal urlator!Asta pana mai creste.Urla pe la nunti,meciuri si copilul minune!Dupa aceea tace!de data asta definitiv!orice i-ar face autoritatea tutelara el tace!ca de aia e tutelara sa tutele,sa belele !
Mergeam la scoala de dimineata .La 8 dimineata eram in clasa!Eu aveam ce aveam cu fetele!mereu mergeam acasa si ma revoltam pe ele !la mama!care fiind si ea la oricini fata nu imi dadea dreptate niciodata!Nu mi-am iubit colegele niciodata!pacat
De ce gandim asa cind suntem copii!Ne certam ne batem uneori si apoi ce ramane !Nimic urat oricum!Era un joc care se numea nuculita!Cata bucurie pe noi cind apareau nucile prin octombrie!Erau niste nuci imense!Le aduceau colegii mei din Marina cartierul de peste rau al argesului!Eram innebuniti noi cei din oras de aceste nuci imense !Colegii astia ai mei aranjau aceste nuci in mod special.Unii le despicau le scoteau miezul si il umpleau cu smoala!si lipeau apoi coaja tot cu smoala!Era un fel de popice!Puneam nucile pe care fiecare le aducea de acasa pe o movile de nisip in forma conica !era ca o piramida !Pe varf se puneau nucile vertical!echilibrul lor era foarte precar.Trebuia sa cada la cea mai mica atingere!apoi ne departam la vreo 5-6 metri cred.Acolo era locul de aruncare!Se arunca cu o alta nuca spre gramada aceea de nisip.Si cine reusea sa doboare nucile erau ale lui!Ce harmalaie era in jurul acestui joc!Nu jucau decat baietii!
Fetele jucau coarda!si poate povesteau ce au mai facut cu colegii mai mari!de aia nici nu se uitau la noi!
Si de aceea nici nu le suportam cred!Intotdeauna fetele se uitau la baietii mai mari ca noi!
Pai noi jucam Nuculita !
Sa va spun o poveste :se face ca eu am cam 1r ani si merg in vizita la tanti mariaana!Acolo intr-un cosulet sta un bot de copil!o fetita nou nascuta !nici nu ma sinchisesc!a ba da.ma joc cu manutele ei rozalii si ma uit cum gungureste!
dupa vreo cinci ani o vad iarasi!o carliontata de 5 anisori zglobie si rasfatata!Eu la 20 de ani ma pregatesc sa termin al trilea an de facultate!
La 30 de ani ma intorc acasa din calatorie si intilnesc o fata minunata cu un trup superb pe strada mea!Tanti mariana a mai imbatrinit dar fata ei este superba!inima mea se intreaba cum a crescu fata asta asa de frumos!
Am 40 de ani si m-am casatorit in sfarsit!cu iubita mea din copilarie care are acum 25 de ani !fata mamei mele soacre tanti Mariana!
Casa de piatra!
maine ne vedem iar

miercuri, 10 noiembrie 2010

Marea virtute

In tara asta
ciorile sunt protejate
de ministerul Naturii moarte
Ciori colorate in rosu galben si albastru
ce incearca
Zadarnic sa se destepte
Din somnul cel de moarte

marți, 9 noiembrie 2010

CITA LINISTE!

Imi aduc aminte de un meci teribil de "volei"peste poarta darapanata!Eu eram arbitru!Hm!Imi placea sa fiu arbitru!Persoana importanta nu-i asa!de asta cam suferim cu totii!ne place citeodata sa fim in prim plan!Citeodata!de cele mai multe ori suntem
 o gramada!
de oi!
Rime in noroi!
Mocirla infernala
Si cum spuneam acolo sus pe gard eram tantos cu un steag rosu(ce alta culoare putea sa aiba)cu care taiam si spinzuram prin hotariri de neintinat si aminat!
Si deci era un meci teribil!ca de obicei contestatiile erau vehemente!si atunci eu reactionam dur!!!!
Coboram de pe gardul scaun de arbitru si ma luam la harta cu prietenii mei ce se aflau de o parte si de alta a gardului!sa fi fost gardul care despartea conceptii?
idei?ideologii?fantasmagorii?
Si poarta se supara pe noi
atunci
si isi scotea coltii
ruginiti
Infipti prosteste in uluci!
Si cind am vrut sa ma urc la loc in scaunul meu de judecator suprem al universului meu strimt si totusi luminos
Coltii mi-au sfisiiat pulpa stinga deasupra genunchiului!
Semnul mi-a ramas intiparit
pe viata
si-acolo nu a mai crescut
nici iarba!
Am cicatricea cu care m-am mandrit multi ani la cei care ma intrebau ce am patit!

continuare la trecut

Dar am luat-o rasna cred si am uitat de unde plecasem!
Pai sa revin la perioada cea mai frumoasa:copilaria!
Casa unde ne-am mutat era pe strada Zorilor 2a sau 4 niciodata nu am fost prea siguri de numar!Nume comunist veti spune si poate ca asta si era!Vis-a-vis de noi este o casa stil taranesc chiaburesc,boieresc!In zona sunt 3 case in acest stil specific muntenesc!Case boiesesti in care locuia printre altii Armand Calinescu fost ministru interbelic!De fapt cavoul lui se afla in cimitirul orasului !E adevarat ca lasat in paragina si neingrijit!Ca multe alte monumente ale orasului!Voi deveni
Deci aici mi-am petrecut cei mai frumosi ani ai copilariei!pina am plecat la facultate!
Afara ploua in continuare si parca se intuneca mai repede ca ieri!Cu fiecare zi ce trece ziua e tot mai scurta!Anul a cam imbatrinit si vrea sa ne paraseasca!
Eram putini copii pe strada!Eram eu,in casa boiereasca era o familie cu doua fete Mimi,si Doina si un baiat Nicu
Fam Visan.Au fost copiii cu care mi-am petrecut anii copilariei,aproape tot timpul!
Ei locuiau in jumatate de casa!Cred ca cea care era in camerele din spate era propietareasa .O batrina de 200 de ani!Asa mi-o aduc aminte! Ca o vrajitoare!mi-o aduc aminte strigind la noi tot timpul!
Ba sa nu-i rupem gardul,ba sa nu rupem pomii,sa nu ne jucam cu mingea!Gardul era mereu in pericol cind jucam mingea,pentru ca noi jucam un fel de volei peste poarta din lemn,si oricind puteam s-o rupem ca abia se tinea!Cite necazuri nu i-am pricinuit noi batrinei!Eram foarte incintati cind vena la noi cu o nuia sa ne altoiasca!
Era nevinovata saraca!Noi eram draci goi!Tot timpul gaseam ceva de facut!
Ce zile ne astepta!Suntem din ce in ce mai tristi!Neajutorati!suntem la mana unor impostori!s-a terminat!
Noul an cu drag din partea mea tuturor celor care ne conduc in infern!
Ma gandesc cu drag la voi cei care mi-ati fost alaturi atunci!Era asa de bine!Habar nu aveam de nimic!Eram intr-o joaca continua!

luni, 8 noiembrie 2010

partea a doua

Si azi ma gandesc la prietenii cu care am copilarit pe straduta noastra mica dar atit de frumoasa!Din Lahovari din casa cu chirie a d-nei Musetescu cred ca ne-am mutat in casa noua prin 1959-60.Nu imi aduc aminte si nici mama nu mi-a spus niciodata!Parul meu continua sa creasca si carliontii imi invadau fruntea asa de unduios si linistitor!Ce griji aveam noi atunci!Habar nu aveam ca venea toamna si ai mei trebuiau sa cumpere lemne pentru iarna!Nimeni nu stia pe atunci de gaze naturale,sau centrale termice!Lemnele ni le aducea un baietas de pe Vale!Asta era cartierul de pe Valea Targului.E la o aruncatura de bat de mine!Acolo mi-am petrecut cele mai frumoase clipe ale copilariei mele!Vara pe ripele care se pravaleau sub dealul cimitirului,iarna pe ulitele pe care ne lansam cu sania intr-o vitaza ametitoare si poate mortala uneori!
Dar cine se gandea la pericole!Poate un copil sa inteleaga ce este frica sau instinctul de conservare?Niciodata!
Dar sa revin!
Afara ploua trist,toamna asta e cam inlacrimata!ma uit pe fereastra si nu-mi vine sa cred!nici un copil nu tulbura linistea asta bolnava!A! nu, gresesc!in fiecare seara am impresia ca cineva este ciopirtit,injunghiat,!Nu va speriati!nu se intimpla nimic din toate astea.Au scapat niste fiinte numite copii din lagarul de invatatura!Urla cit ii tin bojocii ca sunt liberi!Sunt fericiti ca au scapat de calvarul lor ;scoala.Cata tristete!ce cosmar!
Ma opresc deocamdata.Scoala !ce era pentru noi!O revelatie!
Dascalul care mi-a pus stiloul in mana a fost d-na Ionescu!Minunat om!Oare citi din urlatorii de astazi isi vor aduce aminte de dascalul lor!Niciunul!Pe ei ii intereseaza sa plece cit mai departe de scoala!Dar de ce sa plece pentru ca si in scoala urla!ai impresia ca vine sfarstul lumii!Si totusi aceste fiinte umane se duc la biserica la slujbe.Abia asteapta sa fie vreo sarbatoare ca sa scape de calvarul numit scoala!Si acolo urla dar numai in sufletul lor poate!nu-si permit inca sa fluere in biserica!Poate in viitor1
Valea Targului!cartierul de casute si curti neumblate de betoane!Case simple de oameni simpli!cuminti!Acolo ajungeam mereu trecnd pe linga bisericuta Sf.Ingeri!Nu,nu ne inchinam niciodata!poate ca nici nu vedeam ca acolo este o biserica!era acolo decind lumea!lumea noastra!
De cite ori nu ma trecul prin curtea bisericii ca sa ajung la colega mea de clasa primara Liliana!M-a uitat aproape!Lumea de azi ne face sa uitam copilaria!Ne imbuibam cu realizarile noastre de birou!Ni se urca la cap mandria de a fi functionari de intreprinderi fara nici un rost!Dar cred ca nici nu stiti ce inseamna intreprindere!Firma!SRL!Persoana fizica autorizata!Ce urit suna terminologia asta bolnava de "dreapta"
Erau 3 frati ei !Nu a mai ramas decat Liliana!ursuza,trista,fara a mai schita nici un gest de salut atunci cind ne petrecem pe strazile prafuite ale comunei noastre municipale!