Cicatricea mea cea rozalie!Am reusit sa ma feresc atunci de ai mei !ghiciti cu ce am vindecat-o!cu steagul cel rosu!Am pus peste rana cea adinca cit riul Arges de la piciorul de pod unde ne scaldam,steagul drept pansament!Si am sta asa cu el lipit pina seara cind m-am dus acasa!
Nu-i asa ca eram frumosi atunci?
Acum ma uit pe fereastra cum trec niste copii ai nimanui la scoala nimanui,pe drumul nimanui!cata bucurie pe ei ca nu fac nimic!La scoala nu fac nimic decat urla a pustiu!ca lupii la luna plina!
Copiii din ziua de azi nici nu stiu ce e aia luna plina!
Luna plina cu ce ?cu tuica sau votca!pai lumina n-o vedeti?
Lumina de la soare !La dracu prea mult soare !Prea multa lumina!strica!
In sfirsit!
Deci unde ramasesem!Steagul a ramas asa ani buni.Scoarta de copac rosu !Urma de sange imi aducea aminte mereu de ce facusem pe gardul din curtea vecina care acum disparuse.disparuserav si prietenii mei
Se mutasera!Batrana murise de mult.De fapt era moarta inca de cand ne lua pe noi cu bata la spinare!De ce batranii citeodata mor mai repede decit le arata certificatul!Poate ca s-au saturat sa tot ceara la biserica iertarea pacatelor!Poate ca asa suntem la batranete!Traim numai in numele Domnului.
Dar trebuie sa scriu cit mai mai mult de aceasta perioada din viata mea!Cata liniste sufleteasca aveam!
Ne intilneam pe strada inca de dimineata .Mergeam la scoala.Care era la doi pasi de mine!Scoala NR I sau cum ii spun astia acum Carol I.copii voi stiti cine a fost Carol?Tacere de scoala !mormantala!Acolo nu se raspunde la intrebari.Acolo se urla din toti plamanii!copiii in scoli acum tac numai cand merg dimineata la scoala!Nu auzi nimic!crezi ca sunt amortiti dupa o noapte in care viseaza cum urla si apoi sunt ragusiti!
Asta este copilul de azi
Animal urlator!Asta pana mai creste.Urla pe la nunti,meciuri si copilul minune!Dupa aceea tace!de data asta definitiv!orice i-ar face autoritatea tutelara el tace!ca de aia e tutelara sa tutele,sa belele !
Mergeam la scoala de dimineata .La 8 dimineata eram in clasa!Eu aveam ce aveam cu fetele!mereu mergeam acasa si ma revoltam pe ele !la mama!care fiind si ea la oricini fata nu imi dadea dreptate niciodata!Nu mi-am iubit colegele niciodata!pacat
De ce gandim asa cind suntem copii!Ne certam ne batem uneori si apoi ce ramane !Nimic urat oricum!Era un joc care se numea nuculita!Cata bucurie pe noi cind apareau nucile prin octombrie!Erau niste nuci imense!Le aduceau colegii mei din Marina cartierul de peste rau al argesului!Eram innebuniti noi cei din oras de aceste nuci imense !Colegii astia ai mei aranjau aceste nuci in mod special.Unii le despicau le scoteau miezul si il umpleau cu smoala!si lipeau apoi coaja tot cu smoala!Era un fel de popice!Puneam nucile pe care fiecare le aducea de acasa pe o movile de nisip in forma conica !era ca o piramida !Pe varf se puneau nucile vertical!echilibrul lor era foarte precar.Trebuia sa cada la cea mai mica atingere!apoi ne departam la vreo 5-6 metri cred.Acolo era locul de aruncare!Se arunca cu o alta nuca spre gramada aceea de nisip.Si cine reusea sa doboare nucile erau ale lui!Ce harmalaie era in jurul acestui joc!Nu jucau decat baietii!
Fetele jucau coarda!si poate povesteau ce au mai facut cu colegii mai mari!de aia nici nu se uitau la noi!
Si de aceea nici nu le suportam cred!Intotdeauna fetele se uitau la baietii mai mari ca noi!
Pai noi jucam Nuculita !
Sa va spun o poveste :se face ca eu am cam 1r ani si merg in vizita la tanti mariaana!Acolo intr-un cosulet sta un bot de copil!o fetita nou nascuta !nici nu ma sinchisesc!a ba da.ma joc cu manutele ei rozalii si ma uit cum gungureste!
dupa vreo cinci ani o vad iarasi!o carliontata de 5 anisori zglobie si rasfatata!Eu la 20 de ani ma pregatesc sa termin al trilea an de facultate!
La 30 de ani ma intorc acasa din calatorie si intilnesc o fata minunata cu un trup superb pe strada mea!Tanti mariana a mai imbatrinit dar fata ei este superba!inima mea se intreaba cum a crescu fata asta asa de frumos!
Am 40 de ani si m-am casatorit in sfarsit!cu iubita mea din copilarie care are acum 25 de ani !fata mamei mele soacre tanti Mariana!
Casa de piatra!
maine ne vedem iar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu